Intr-o zi de vineri am prins curaj sa ma reapuc de sesiuni cu psiholog. Urata vreme am prins, dimineata la 9 aveam programarea, un frig amestecat cu un inceput de ploaie ce te taie la maini si fata. Oricum ... dupa vesnica problema de gasire loc de parcare (am lasat-o la Kaufland pana la urma) m-am dus la policlinica din timp, intreb unde e cabinetul la informatii si mi se zice la etajul 1, urc niste scari inguste ce parca semana a 2 etaje de scari si ajung in final la usa cu 10 min inainte de programare. Dupa o scurta asteptare pe holul ingust, intru si ma socheaza sa gasesc vreo 7 persoane acolo, dintre care 5 scriau ceva la mese. "Unde se tin sedintele in privat?" ma intrebam eu cu atatea persoane aici prezente. Noroc ca era o camera alaturata frumos mobilata cu un fotoliu pregatit deja. Psiholoaga arata destul de tanara, cu un zambet cald si comportament profesional m-a facut sa ma simt acasa de la inceput. Dupa cateva mici cuvinte de welcome, incepem si sa ii zic pe scurt toate problemele mele (nu stiu daca s-a crucit sau a mai intalnit cazuri ca mine), dar apoi a inceput ea sa mai puna intrebari, eu dadeam raspunsuri si discutia a mers mai usor. Se vede din comportamentul ei ca are ceva experienta si isi stie meseria, a inteles destul de acceptabil care sunt problemele si ce e urgent acum de facut. Mi-a explicat planul ei de atac in paralel pe 2 directii si intra-devar pare solid structurat. Desi e doar prima sedinta, mi-a facut o impresie buna si ca poate sa ma ajute in timp. La final platesc (suprapretul) si stabilim urmatoarea intalnire peste o luna, timp in care am primit unele teme de casa sa le fac. In concluzie, pare a fi capabila si sper sa ma poata ajuta cat mai mult, desi eu sunt mai negativist acum, o fi de la despresie ... probabil.